Monday, November 30, 2015

Cumpărături Iherb

Bună dragilor!

Revin cu o postare despre cumpărături, de această dată! Voi scrie puțin despre Iherb, un site din America, care m-a mulțumit deplin, până în prezent.
Sunt deja la a patra comandă și produsele achiziționa sunt organice și au o calitate foarte bună (majoritatea produselor sunt realizate în America de Nord, dar sunt și excepții).

Găsiți pe site de la vitamine (prețurile sunt mult mai mici decât în farmacii), la cosmetice organice (la prețuri accesibile) și alimente sănătoase. Chiar îți poți selecta afișajul prețurilor în lei, ceea ce este de folos pentru o mai bună orientare financiară. Shippingul este de 4 $, totul se plătește cu cardul, iar coletul ajunge la Poșta de care aparțineți, în termen de două săptămâni.

În plus, există un beneficiu la prima comandă: dacă introduceți codul LKT901, veți primi o reducere de 5 $ pentru o comandă mai mică de 40 $, respectiv o reducere de 10$ pentru o comandă mai mare de 40 $.

Poate, în curand voi face și o prezentare a produselor achiziționate până în prezent de pe Iherb, și vă voi împărtăși părerea mea despre aceste produse.

Vă atașez și linkul, pe care îl puteți accesa direct: http://www.iherb.com?rcode=LKT901
Cumpărături cu folos!

Monday, July 13, 2015

Despre înțelepciune


Cel cuminte-i totdeauna liniștit, tăcut și blând
Carul plin nu face zgomot, numai carul gol, trecând.
............................................................................................

Ganduri ‘nalte pentru tine tu nu-ți face fără rost:
Cine se admiră însuși, deseori admiră-un prost.

.............................................................................................
Nu-ntreba pe nime-n viață
Pe-unde-a fost de-i rău ori bine,
Ci te uită totdeauna ce-a-nvățat
De unde vine.

............................................................................................
Sunt atâtea lucruri care le uiți când ești sănătos
Și acestea cred că-s cele mai de preț și de folos.

............................................................................................
Buna creștere se-nvață încă din ai vieții zori
Mai mult face-o mamă bună decât zece-nvățători.

Despre vorbă

Nu spui bun nimic la alții
Când nu-i bun nimic în tine;
Fiecare vede-n alții numai ceea ce-i în sine.
 (Traian Dorz)

Tuesday, March 12, 2013

Limbajele iubirii


Se poate întâmpla ca atunci când dorim să îi arătăm celui îndrăgit afecţiunea pe care i-o purtăm, să nu reuşim acest lucru. De ce? Se pare că există mai multe limbaje ale iubirii, care diferă de la o persoană la alta.

Fenomentul se întâmplă datorită faptului că atunci când suntem mici, învăţăm limbajul întâlnit la părinţi. Acest lucru nu înseamnă că nu putem învăţa pe parcursul vieţii şi alte limbi, care de altfel, ne facilitează comunicarea cu oameni care folosesc un alt limbaj.   

Pentru a avea o comunicare fructuoasă, nu doar la începutul unei relaţii, trebuie să observăm, atunci când dispare vălul îndrăgostirii şi sentimentele se aşează, limbajul învăţat din familie de către celălalt şi să încercăm să deprindem abilităţile de comunicare în acel limbaj.

Iată, pe scurt, aceste limbaje ale iubirii:

1.Cuvintele de incurajare

 Se referă la declaraţiile directe şi prin viu grai şi la complimentele şi susţinerea verbală.  

2.Timpul acordat

Presupune o atenţie şi o ascultare activă asupra ce doreşte celălalt să ne împărtăşească şi se poate manifesta prin activităţile comune pe care cei doi le fac în echipă.   

3. Darurile primite

Un dar este simbolul al aprecierii şi al fapului că cineva s-a gândit cu drag la noi. Darurile pot fi de multe feluri: achiziţionate, create de cel care le oferă sau găsite, cum ar fi o floare din natură. Însă, darul cel mai preţios este darul prezenţei de sine, care este binevenit, în special în situaţiile în care celălalt are mare nevoie de noi.  

4.Serviciile

Pentru anumite persoane, iubirea se observă prin ce facem pentru ei. În acest caz, lucruri mici şi banale pentru noi, fac diferenţa pentru cel iubit.

5.Mângâierile fizice

Cuprinde: îmbrăţisările, ţinutul de mână, sărutul, contactul fizic. Acestea sunt modalităţi de exprimare a emoţiei iubirii, prin care celuilalt îi este confirmată afecţiunea. 

Pentru a afla limbajul personal de iubire şi cel al perechii, Chapman, ne oferă două metode.

1. Să ne gândim când ne-am simţit cel mai iubiţi şi să răspundem la intrebarea:

Ce a fost deosebit atunci, ce anume din ceea ce a făcut partenerul m-a făcut să mă simt atât de bine?

2. Să ne amintim ce anume din ce nu primim în mod obişnuit de la cel drag, ne supără cel mai mult.


Să observăm ce efecte poate avea folosirea complimentelor, în vieţile oamenilor.





Saturday, February 16, 2013

Antiteze gyriene


 Antiteze

de Radu Gyr 



N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;

surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colţ de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Şi dacă-nvii cu cântecul de azi
 e c-ai murit cu lacrima de-aseară.


  • Radu Gyr (1905-1975) este cunoscut drept poetul închisorii comuniste din România.
  • Antiteze face parte din volumul Poezia în cătuşe.
  • Poeziile lui înregistrează o evoluţie a anilor petrecuţi în tortură zilnică, pornind de la lipsurile şi torturile inimaginabile şi moartea prezentă permanent în închisoare şi se încheie cu o stare de linişte sufletească, în ciuda tututor asperităţilor vieţii, pornită dintr-o credinţă adâncă. 
  • Varianta acustică, în interpretarea lui Tudor Gheorghe, apare în albumul Cu Iisus în celulă (2005).

  

Friday, February 15, 2013

Arta de a comunica (I)

Frământarea şi neliniştea timpurilor noastre ne orientează tot mai mult asupra culturii hedoniste, iar presiunea materialismului face ca relaţiile umane să pierdă elementul spiritual, comuniunea, darul unei comunicări reale.

Comunicarea reală are scopurile: 
1. de a înţelege interlocuitorul drept o persoană unică, cu idealuri şi doruri pe care vrea să le împărtăşească celorlalţi care duce la,
2. dorinţa de a contempla puterea lui Dumnezeu şi a te împărtăşi mereu de minunăţia numită  Om.

Orice persoană caută înţelegerea şi potrivirea spirituală, fără să-şi dea seama de multe ori, deoarece pornirea spre dialog îi este caracteristică.

În context actual, capcana comparaţiei cu alţii, a concurenţei, de a fi peste aceştia, îl îndepărtează de armonia vieţii individuale şi comunitare la valori înalte, care se vădesc prin adaptarea şi conformarea la situaţiile curente, prin comuniune cu ceilalţi.

Omul fiind o fiinţă dialogică, simte nevoie unui suflet confident căruia să îi spună trăirile sale, bucuriile, nedeplinătăţile personale, avînd speranţa că bucuriile se vor înmulţi iar necazurile vor fi alinate, împărtăşindu-le cuiva drag.

Totuşi, ajunge să pervertească această pornire prin dorinţa de a fi mai bogat, mai puternic, mai deosebit decât ceilaţi, ajungând să fie bântuit de un sentiment al eşecului existenţial, cauzat de contradictoriile dintre dorinţe şi aşteptări. Fiecare este special, dar în raport cu altul, pentru că acel altul îl consideră special şi îl cinsteşte ca fiind cel mai de seamă om pe care l-ar putea întâlni, pentru că îi vede potenţialitatea şi frumuseţea lăuntrică şi  pentru care îl iubeşte în ciuda neputinţelor. Iubirea dă unui om adevărata strălucire şi valoare.

Suprabundenţa materială şi dorinţa lui de a fi cel mai tare îl duc pe om, în cele din urmă la depresie, la sentimentele zădărniciei şi disperării, aşa că încearcă să găsească refugiu în distracţii facile şi activităţi trecătoare, care nu fac decât să-i mărească frustrarea, pentru că aceste analgezice durează puţin. Egoul fuge de durere şi de efort, de aceea, un remediu mai bun ar putea fi exersarea răbdării şi confruntarea zilnică cu situaţii concrete de viaţă în care omul se căleşte, devine mai profund şi înţelege mai bine durerea care îi devine profesor şi binefacere prin asumarea durerii, deoarece îl sensibilizează spre comuniunea profundă cu  celălalt.

Păcat în greacă se numeşte amartia, ceea ce  înseamnă a rata ţinta, a-ţi ignora vocaţia, aceea de a merge spre nemurire. Omul este chemat să vadă aici şi acum din perspectiva veşniciei, să ajungă la comuniunea deplină cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu fiind iubire, El se comunică permanent şi în mod perfect între cele Trei Fiinţe. Astfel, omul are misiunea să ajungă la acea comunicare permanentă şi sublimă cu al său Creator şi cu ceilalţi semeni până devin Un tot unitar, în care fiecare părticică aduce specificul ei.

Normalitatea unor relaţii între oameni este ca acestea să fie bazate pe respect, responsabilitate, ajutor şi moralitate. Însă, pentru a le păstra în bună rânduială, trebuie să investim (să dăm de la noi) timp, energie şi voinţă de a le cultiva şi a le purta de grijă în toată vremea, pentru a da rod.

Armonia dintre doi oameni trebuie să fie constantă, cere mult efort, răbdare, şi renunţare din partea amîndurora.

Comunicarea se bazează pe empatie, şi este o formă de cunoaştere personală şi reciprocă. Pentru buna funcţionare, trebuie să arătăm constant atenţie şi interes pentru celălalt, adică să depunem efort de a renunţa la egoismul nostru, şi din a da din timpul şi energia noastră celuilalt. Un alt aspect important care presupune efort este capacitatea de a reduce diferenţele şi distanţele intelectuale şi culturale, de a găsi tehnici pentru evitarea crispării şi a dezinteresului.

Comportamentul fizic (care indică prin gestică, mimică, postură, privire, o comunicare nonverbală), comportamentul psihic şi atitudinal (ascultarea activă arată încrederea în calităţile vorbitorului) şi comportamentul şi atitudinile intelectuale (arată deschiderea faţă de informaţiile primite) îl conving pe interlocutor că îi suntem alături şi că împărtăşim cu el cele bune şi rele, pe care doreşte să ni le împărtăşească.  

Comunicarea este un continuu exerciţiu de tăiere a voii personale, de a te abţine, de a ştii când să taci şi când să vorbeşti, de a fi cumpătat şi de a ştii şi de a înţelege cât de valoroasă este relaţia dintre cuvânt şi faptă.

Saturday, February 9, 2013

Răbdarea sufletului

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni.

Am văzut două pe
şteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu. Şi mulţi copii curioşi o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-şi auzi ecoul strigătelor lor. Dar din cealaltă peşteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu oferea nici un ecou.

Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul. Iar oamenii vor râde de mine şi se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.


Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul.


Nici răutatea dinafară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră.


Nici nu voi răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită şi nu e nimic care s-o stârnească.


Nici patimile omeneşti nu mă vor aţâţa, dacă patimile din mine au fost transformate în cenuşă.


Nici necredincioşia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu.


Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele.


Nici duhurile înşelătoare ale plăcerilor lumeşti, cinstea şi puterea nu mă ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primeşte doar pe Duhul Cel Sfânt şi tânjeşte doar după El.


Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură. Nici nu pot oamenii să ridice pe cineva cu umerii până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalţă singură.


Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul.


Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afară de un singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede.


Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrăşăminte, astfel încât ea să poată încolţi cât mai curând cu putinţă şi să crească mai bine. Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-şi piardă fecioria şi să primească sămânţa acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte şi îngrăşământul pe care lumea îl aruncă în ţărâna sa.
Dar eu Te chem zi şi noapte: vino şi te sălăşluieşte în sufletul meu şi închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmaşii mei. Fă cămara sufletului meu tăcută şi goală, astfel ca nimeni din lume să voiască a intra într-însa.


 O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă şi învaţă să distingi glasurile care ajung la urechile tale. Şi de îndată ce tu Îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ţi deoparte tăcerea şi grăieşte cu toată puterea ta.


O, suflete al meu, cămară a veşniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine şi să-şi aprindă focul acolo. Rămâi liniştit când ei strigă la tine. Stai cuminte când ei te asurzesc. Şi cu răbdare aşteaptă-ţi Stăpânul. Fiindcă El va veni cu adevărat.






fragment din  Sfântul Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului